Cabinet 2 - consultații CAS

Strada General Barbu Vlădoianu, nr 4, sector 1, București

Sală intervenții chirurgicale

Strada General Barbu Vlădoianu, nr 4, sector 1, București

Servicii oftalmologice

INVESTIGAȚII OFTALMOLOGICE

Tomografia în coerență optică (OCT) reprezintă o tehnică imagistică ce folosește lumina în coerență (fără iradiere) pentru obținerea unor imagini retiniene diagnostice (în boli precum glaucom, maculopatii etc.) sau pentru măsurarea unghiului camerular (factor important pentru riscul de atac acut de glaucom).

De asemenea, folosind imaginile 2D și 3D de rezoluție microscopică, aparatul calculează precis anumiți parametri și poate fi folosit și în interpretarea rezultatelor și evaluarea progresiei patologiilor retiniene.

Biometria în imersie este metoda folosită pentru determinarea lungimii axiale a ochiului care, împreună cu măsuratorile keratometrice, face posibilă calcularea precisă a numărului de dioptrii a cristalinului artificial folosit în chirurgia cataractei și nu numai.
Prin operarea corectă și precisă, dar și prin folosirea celor mai moderne formule de calcul, aparatul poate calcula cu o abatere foarte mică ce putere dioptrică a cristalinului artificial este necesară fiecărui pacient.

Biometrie Optică

Biometrie optică: Este varianta modernă pentru determinarea axului optic, cu precizie superioară. Aparatul detectează prin coerență optic poziția maculei, structura cristalinului. De asemenea face posibilă calcularea puterii dioptrice a cristalinului artificial necesar prin formule de ultimă generație, adaptate atât conformației globului ocular cât și oricărui tip de lentilă intraoculară.

Perimetria computerizată (Câmp Vizual) este investigația folosită în determinarea prezenței disfuncțiilor retiniene centrale și periferice ce pot apărea în boli precum glaucom, accident vascular cerebral, boli hipofizare sau tumori cerebrale.
Examinarea este complet automatizată și supravegheată, iar rezultatele pot fi urmărite pentru stabilirea progresiei și coroborate cu tomografia în coerență optică (OCT).

Microscopia speculară este o investigație ce vizualizează stratul endotelial corneean, măsoară cu precizie grosimea corneeană și poate de asemenea să numere precis celulele endoteliale.
Este utilă pentru urmărirea progresiei unor patologii corneene și este folosită în măsurătorile necesare operației de cataractă, stratul endotelial corneean fiind un indicator bun pentru stabilirea modului de abordare chirurgicală și recuperarea ulterioară postintervenție.

Autorefractometria este metoda computerizată folosită de către oftalmolog și optometrist pentru a se orienta în stabilirea corecției optice prin lentile aeriene sau de contact, dar și pentru screening-ul unor posibile modificări corneene ce apar în patologii precum keratoconus sau distrofia marginală Terrien (prin coroborarea rezultatelor cu investigații adiționale).

Tonometrie non-contactat cu pahimetrie este investigația ce determină presiunea intraoculară într-un mod neinvaziv, folosind aer steril. De asemenea aparatul poate fi folosit pentru a determina pahimetric grosimea corneei, măsuratoare importantă pentru stabilirea corectă a valorii reale a presiunii intraoculare.
Investigația reprezintă primul pas în depistarea hipertensiunii intraoculare și a glaucomului, dar și pentru urmărirea eficacității tratamentului medical sau chirurgical al acestor patologii.

Potențialele evocate vizual (PEV) reprezintă o explorare cu sensibilitate mare în detectarea unor tulburări de conducere a căilor vizuale. Această investigație a sistemului vizual se realizează prin înregistrarea potențialelor evocate la nivel cerebral după expunerea la stimulare luminoasă standardizată.
Prin analiza reprezentării grafice a evoluției potențialelor la nivel cerebral din punct de vedere al latenței, amplitudinii și aspectului undelor este posibil diagnosticul demielinizărilor sau pierderii axonilor de la nivelul căilor optice. Astfel, potențialele evocate vizual (PEV) se indică în investigarea bolilor demielinizante (scleroza multiplă, neuromielita optică, etc.), nevritei optice și a altor neuropatii optice.

Gonioscopia este investigația prin care se determină deschiderea unghiului camerular și implicit tipul glaucomului (unghi deschis sau unghi îngust). Astfel se poate evalua riscul unui potențial atac de glaucom cu efecte catastrofale asupra nervului optic.

Biomicroscopia reprezintă investigația de referință în orientarea diagnostică și de tratament a afecțiunilor oftalmologice. Se efectuează cu ajutorul unei lămpi cu fantă specială, permițând vizualizarea polului anterior și/sau a celui posterior prin folosirea unor lentile adiționale.

Examenul fundului de ochi se realizează prin folosirea oftalmoscopului direct sau a biomicroscopului cu lentile adiționale și se obiectivează cu ajutorul retinofotografiei.

Exoftalmometrul este un aparat special menit să evalueze gradul protruziei oculare în cazul pacienților cu exoftalmie sau enoftalmie, afecțiuni întâlnite frecvent în patologia orbitară asociată patologiei endocrinologice, inflamatorii sau în cazul unor procese expansive.

Testul Schirmer este o investigație utilizată pentru determinarea gradului de lubrefiere lacrimală a globului ocular și de asemenea pentru evaluarea eficienței tratamentului cu lacrimi artificiale. Disfuncția lacrimală apare frecvent în contextul patologiei autoimune și în cazul pacienților ce folosesc timp îndelungat calculatorul.

OPERAȚIA DE CATARACTĂ

Operația de cataractă presupune înlocuirea cristalinului natural opacifiat al pacientului cu un cristalin artificial pliabil amplasat în sacul cristalinian. Există mai multe tipuri de cristaline artificiale folosite în clinică, acestea fiind prezentate în secțiunea "Cristaline artificiale".

Operația se face seriat, mai întâi ochiul cu acuitate vizuală mai slabă. Recuperarea vizuală postchirurgicală este în cele mai multe cazuri foarte rapidă, însă ține și de funcția retiniană a pacientului.

Operația nu doare. Se folosește anestezie locală retrobulbară realizată de către medicul oftalmolog, care presupune anestezierea senzorială, senzitivă și motorie a globului ocular.
Înainte de operație se face un consult pacientului de către medicul anestezist și se începe pregătirea cu picături de uz oftalmic. Această activitate reprezintă cea mai îndelungată parte, timpul operator efectiv fiind mai scurt în cele mai multe cazuri. Pacientul este monitorizat ATI pe toată durata timpului operator. Pacientul va rămâne pansat până a doua zi când revine pentru primul control postoperator. Există posibilitatea ca pacientul să fie chemat la mai multe controale în prima săptămână după intervenție. Stabilirea dioptriilor finale și a unei eventuale corecții cu lentile aeriene (ochelari) sau programarea pentru intervenția asupra celui de-al doilea ochi (dacă se aplică) se va face la 6 săptămâni de la intervenție.

Ordinea pacienților propuși pentru operație este stabilită de către chirurgul oftalmolog în funcție de dilatarea pupilară, tipul cataractei și complexitatea individuală a intervenției sau a patologiilor asociate.

Ca orice intervenție chirurgicală, operația de cataractă presupune și riscuri (hemoragii, echimoze, infecții, creșterea presiunii intraoculare etc.). Deși minime, pacientul este informat de aceste riscuri atât verbal, cât și în consimțământul informat pe care îl va semna anterior intervenției.

ALTE INTERVENȚII CHIRURGICALE REALIZABILE ÎN CLINICĂ

Chalasionul și chistul palpebral – Sunt formațiuni ce apar pe pleoape cu conținut de natură infecțioasă și/sau lipidică ce nu își mai mai pot evacua conținutul de la sine sau cu ajutorul picăturilor oftalmice. Asupra lor trebuie intervenit chirurgical folosindu-se anestezie locală și printr-o minimă incizie de evacuare.

Pterigionul – Reprezintă o excrescență a țesutului conjunctivo-vascular spre cornee, astfel acoperind axul optic și împiedicând vederea. Pe lângă aceasta, poate determina astigmatisme necorectabile. Asupra lor se intervine chirurgical, îndepărtându-se formațiunea.
Modalitatea de refacere a suprafeței excizate se poate face folosind sau nu grefă proprie de conjunctivă (această decizie îi revine medicului operator în timpul operației).
Intervenția necesită sutură, cu fire cu dimensiuni extrem de mici, iar acestea se scot la un control ulterior.

Trabeculectomia – principala intervenție chirurgicală în patologia glaucomatoasă, are ca scop crearea unei căi alternative de scurgere a lichidelor din camera anterioară a ochiului, atunci când tratamentele medicale și/sau laser sunt depășite.

Injecții intravitreene – au ca scop inserția în corpul vitros a unor substanțe active de natură cortizonică / anticorpi monoclonali / etc. în scopul tratării unor afecțiuni retiniene invalidante. Pentru a păstra o siguranță crescută din punct de vedere al riscurilor infecțioase, aceste intervenții se fac în sala de chirurgie.
Depistarea afecțiunilor retiniene se face prin examinarea fundului de ochi și a examenului de tomografie în coerență optică. Evoluția ulterioară a afecțiunii post-injecție intravitreană se face folosind aceleași metode la un interval bine stabilit.

Blefaroplastia – presupune intervenția asupra pleoapelor în afecțiuni ce modifică statica acestora (acumulări de grăsime, țesut cutanat excesiv etc.) și care împiedică vederea prin imposibilitatea deschiderii suficiente a fantei palpebrale. Pe lângă rolul funcțional, intervenția aduce și îmbunătățiri estetice pleoapelor.

Xantelasma – este o afecțiune ce presupune acumularea de substanțe lipidice subcutanat în jurul ochilor.
Această afecțiune atrage atenția asupra altor probleme de sănătate precum dislipidemie și alte tulburări de metabolism.
Deși dislipidemia se tratează prin nutriție și tratament la indicațiile medicului internist, xantelasma poate rămâne, creând un aspect inestetic. Aceste formațiuni se pot îndepărta chirurgical, sub anestezie locală.